← Jurnal de bord

28.09.2026

Arhitectura modernistă de pe litoral: Cantacuzino și faleza Eforiei

Arhitectura modernistă de pe litoralul românesc, explicată simplu: G. M. Cantacuzino, faleza Eforiei și hotelul în formă de vapor din 1933.

Hotelul Bellona din Eforie împodobit cu șiruri de steaguri, fotografie alb-negru dinainte de război

Litoralul românesc este asociat de obicei cu hotelurile mari din anii ’60 și ’70. Mai puțin se știe că, înaintea lor, între cele două războaie mondiale, pe același țărm s-a construit una dintre cele mai curajoase arhitecturi ale României. La Eforie, o faleză întreagă a fost desenată în câțiva ani de arhitecți tineri, care credeau că o casă la mare trebuie să fie albă, simplă, plină de soare și deschisă spre apă. Cea mai cunoscută dintre clădirile lor este un hotel în formă de vapor. Articolul acesta explică ce este arhitectura modernistă, de ce s-a potrivit atât de bine cu marea, cine au fost arhitecții Eforiei și cum îi recunoști clădirile, astăzi, la o plimbare pe faleză.

Ce este arhitectura modernistă, pe înțelesul tuturor

Modernismul apare în Europa după Primul Război Mondial, ca o ruptură de stilurile istorice. Arhitecții lui renunță la coloane, la ornamente de ipsos și la acoperișurile complicate și pornesc de la o întrebare simplă: la ce folosește clădirea și cum trăiesc oamenii în ea? Răspunsul lor are câteva trăsături ușor de recunoscut:

  • Volume simple, geometrice, fără decorații aplicate.
  • Fațade albe sau în culori deschise.
  • Acoperiș-terasă, pe care se poate sta la soare.
  • Ferestre late, adesea în benzi orizontale, care aduc lumina în toată camera.
  • Balcoane și terase generoase, ca prelungiri ale încăperilor.
  • Beton armat, materialul care face posibile consolele, colțurile rotunjite și planurile libere.

Ideea din spatele lor era și una de sănătate. Medicii vremii recomandau soarele, aerul curat și igiena, iar arhitecții răspundeau cu case luminoase, aerisite, ușor de curățat. Nu este o întâmplare că multe dintre primele clădiri moderniste au fost sanatorii.

De ce seamănă cu vapoarele

În anii ’20, transatlanticele erau cele mai admirate mașini ale lumii. Arhitecții moderniști le dădeau drept exemplu: un vapor nu are nimic de prisos, fiecare formă a lui are un rost, și totuși este frumos. Balustradele din țeavă, hublourile, punțile suprapuse și coșurile au intrat astfel în vocabularul arhitecturii.

Curentul care a dus cel mai departe această asemănare este numit uneori „stil pachebot”, după cuvântul francez pentru vasul de pasageri. Clădirile lui au colțuri rotunjite, ferestre rotunde, balcoane curbe, ca niște punți, și linii orizontale lungi, care dau impresia de mișcare. La malul mării, unde vapoarele adevărate se văd la orizont, stilul și-a găsit locul firesc.

Arhitectura modernistă – Prova rotunjită și albă a Hotelului Belona, cu balcoane curbe și ferestre rotunde, pe cer albastru
Hotel Belona văzut dinspre plajă, 2022. Arhiva Institutului Național al Patrimoniului.

Eforia anilor ’30: o faleză desenată de la zero

Eforia exista din 1899, când Eforia Spitalelor Civile își deschisese aici sanatoriul maritim. Faleza dinspre mare a rămas însă mult timp aproape goală. Terenul aparținea bancherului Aristide Blank, care, între 1930 și 1934, îl parcelează după planul arhitectului George Matei Cantacuzino.

Este un caz rar: un arhitect primește o bucată întreagă de țărm și o gândește ca pe un întreg, cu străzi, loturi și alee de promenadă. Pe loturi construiesc apoi, pentru clienți din lumea bună a Bucureștiului, trei dintre cei mai importanți arhitecți români ai generației: Cantacuzino, Horia Creangă și Henrieta Delavrancea-Gibory.

Presa de specialitate din străinătate observă imediat. În 1934, revista pariziană L’Architecture d’aujourd’hui publică fotografia și planul noului hotel de la Eforie și notează că aici un singur arhitect a putut construi o plajă întreagă: câteva vile și un hotel.

Două pagini din revista franceză L'Architecture d'aujourd'hui (1934) cu fotografia și planul Hotelului Bellona din Eforie
L’Architecture d’aujourd’hui, nr. 5/1934. Reproducere: Institutul Național al Patrimoniului, proiectul «Boemă și Loisir».

Arhitecții falezei

George Matei Cantacuzino (1899–1960)

Născut la Viena, într-o veche familie boierească, și format la Școala de Arte Frumoase din Paris, Cantacuzino a fost arhitect, pictor, profesor și unul dintre cei mai fini eseiști ai culturii române. A lucrat la restaurarea Palatului Mogoșoaia, a proiectat Palatul Băncii Chrissoveloni din București și, pe litoral, Hotelul Rex din Mamaia și Hotelul Bellona din Eforie. A fondat revista Simetria și a scris cărți despre arhitectură care se citesc și astăzi.

Nu a fost un modernist dogmatic. Venea din tradiția clasică și credea în proporție, măsură și echilibru, pe care le-a păstrat și în clădirile lui cele mai noi. După instaurarea regimului comunist a fost închis, între 1948 și 1954. A murit în 1960, la Iași.

Horia Creangă (1892–1943)

Nepot al scriitorului Ion Creangă, este socotit principalul reprezentant al modernismului românesc. Blocul ARO de pe bulevardul Magheru din București, terminat la începutul anilor ’30, a schimbat felul în care arăta centrul Capitalei. La Eforie a proiectat vile, în același limbaj sobru și limpede.

Henrieta Delavrancea-Gibory (1894–1987)

Fiica scriitorului Barbu Ștefănescu Delavrancea și una dintre primele femei arhitect din România. Este cunoscută mai ales pentru vilele de la Balcic, în care a îmbinat modernismul cu arhitectura locală a țărmului. A lucrat și la Eforie, în anii în care se construia faleza.

Hotelul Bellona: clădirea-manifest

La capătul de sud al falezei, Cantacuzino primește comanda unui sanatoriu maritim pentru Societatea Mutilaților Invalizi de Război. Piatra de temelie se pune la 22 octombrie 1932, iar inaugurarea are loc în august 1933. Din 1934, clădirea funcționează ca hotel.

Câteva lucruri o fac deosebită:

  • Așezarea. Clădirea stă perpendicular pe țărm, nu paralel cu el. Camerele privesc astfel spre sud și spre est, au soare dimineața și lumină toată ziua, iar balcoanele se deschid către mare pe ambele laturi. Pentru un sanatoriu, în care soarele era tratament, alegerea avea și un rost medical.
  • Prova. Capătul dinspre mare este rotunjit, iar balcoanele îl înconjoară etaj cu etaj, ca punțile unui vas.
  • Terasa. La bază, o terasă largă iese spre faleză, deasupra plajei. Un ziar din 1937 o numea „prora” care dă direct în mare.
  • Ferestrele rotunde. Câteva hublouri punctează fațada, exact acolo unde ochiul le așteaptă.
  • Albul. Pe cerul și pe marea de vară, clădirea se vede de departe, ca un vapor ancorat.

În iulie 1937, presa o descria ca pe un vapor uriaș cu patru etaje, iar în august 1938 Neamul Românesc scria despre „hotelul Bellona cu arhitectura lui specific marină”. Astăzi, Hotelul Belona este monument istoric de grupa A, cea a monumentelor de valoare națională, cu codul CT-II-m-A-02880. Am povestit pe scurt aceeași istorie în articolul de ce i se spune „vaporul de pe faleză”, iar pe larg, cu fotografii, pe pagina Istoria locului.

Prova rotunjită a clădirii văzută de jos, de pe plajă, deasupra soclului de piatră, cu nori albi pe cer
«Eforie – Casa de odihnă Marea Neagră», carte poștală, Combinatul Poligrafic Casa Scânteii, expediată la 23 iulie 1958. Colecția Andrei Ștomff / INP, CC BY-SA 4.0.

Alte locuri de pe litoral în care vezi modernism interbelic

  • Mamaia. Hotelul Rex, proiectat tot de Cantacuzino în a doua jumătate a anilor ’30, este cel mai impunător hotel interbelic al litoralului românesc.
  • Eforie Sud. Fosta stațiune Carmen Sylva păstrează vile din aceeași perioadă, pe faleza înaltă.
  • Constanța. Pe lângă Cazinoul Art Nouveau, orașul are blocuri și vile moderniste din anii ’30, mai ales în zona peninsulei și a bulevardelor centrale.
  • Balcic. Astăzi în Bulgaria, orașul în care regina Maria și-a făcut reședința de vară a fost, în anii ’30, celălalt mare șantier al arhitecților români de la mare. Vilele Henrietei Delavrancea-Gibory de acolo sunt celebre.

Ce a urmat: al doilea modernism

După război și naționalizare, vilele de pe faleză devin case de odihnă. În primii ani ai regimului comunist, arhitectura oficială este cea a realismului socialist, cu coloane și frontoane. Dar, începând cu a doua jumătate a anilor ’50, litoralul devine din nou un laborator: o generație nouă de arhitecți, în frunte cu Cezar Lăzărescu, construiește la Eforie, Mangalia și Mamaia hoteluri și restaurante cu linii curate, terase și pereți de sticlă, reluând, în alte condiții, lecția anilor ’30.

Cărțile poștale arată cele două epoci una lângă alta: vaporul alb din 1933, în prim-plan, și hotelurile noi, ridicându-se în spatele lui.

Carte poștală color: plaja plină de turiști, cu hotelul Belona pe faleză în stânga
«Eforie – Plaja și hotelul Belona», carte poștală, Editura pentru Turism, expediată la 23 iulie 1973. Colecția Andrei Ștomff / INP, CC BY-SA 4.0.

Cum recunoști o clădire modernistă pe faleză

La o plimbare pe faleza din Eforie Nord, caută:

  1. Acoperișul plat. Dacă nu vezi țigle, ești pe drumul bun.
  2. Colțurile rotunjite. Mai ales la balcoane și la casa scării.
  3. Fereastra rotundă. Hubloul este semnătura epocii.
  4. Balustradele din țeavă, orizontale, ca pe punte.
  5. Ferestrele late, uneori întoarse după colț.
  6. Lipsa ornamentelor. Frumusețea vine din proporții, nu din decor.

Multe dintre vilele vechi au fost modificate de-a lungul timpului: terase închise, etaje adăugate, tâmplărie schimbată. Cu puțin exercițiu, forma inițială se ghicește totuși sub adaosuri.

De ce contează

Arhitectura anilor ’30 de la Eforie nu este doar frumoasă. Este dovada că o stațiune poate fi gândită ca un întreg, la scara omului: clădiri joase, orientate după soare, cu terase spre mare și cu o alee comună de plimbare. Este și un patrimoniu fragil. Institutul Național al Patrimoniului l-a documentat în 2022, în proiectul „Boemă și Loisir”, tocmai pentru că multe dintre aceste clădiri sunt puțin cunoscute și, unele, în stare precară.

Fiecare vizitator care ridică ochii spre o fereastră rotundă și se întreabă cine a desenat-o face ceva pentru păstrarea lor. Istoria mai largă a locului este în articolul istoria stațiunii Eforie Nord.

Să dormi într-un monument

Puține monumente de arhitectură pot fi locuite, fie și pentru câteva nopți. Hotelul Belona este unul dintre ele. Camerele păstrează logica planului din 1933: privesc spre sud și spre est, iar cele din capătul rotunjit au pereți curbi, cu ferestre pe toată lățimea. Dimineața, soarele intră exact așa cum a socotit arhitectul.

Livingul Apartamentului Belona, cu canapea galbenă și ferestre pe peretele curb
Apartament Belona. Foto: Hotel Belona.

Micul dejun este inclus, plaja este la două-trei minute, pe scări, iar pe terasa de deasupra plajei se deschide cafe barul hotelului. Rezervări la 021 555 25 70 sau la belona@avenuehotels.ro.

Sanatoriul, clădirea preferată a moderniștilor

Nu este o întâmplare că vaporul de pe faleză a fost, la început, sanatoriu. Între cele două războaie, sanatoriul era programul la care arhitecții moderni își puneau ideile la încercare. Medicina vremii trata multe boli cu soare, aer curat și odihnă, iar o clădire bine gândită făcea parte din tratament: camere orientate spre soare, terase lungi pe care bolnavii puteau sta întinși afară, suprafețe netede, ușor de spălat, ferestre mari, care se deschideau larg.

Toate aceste cerințe se regăsesc la Bellona. Camerele privesc spre sud și spre est. Balcoanele sunt adânci și continue, cât să încapă un șezlong. Planul este simplu, cu un coridor și camere pe ambele părți ale lui. Când clădirea a devenit hotel, în 1934, nu a trebuit schimbat aproape nimic: ceea ce era bun pentru un convalescent s-a dovedit la fel de bun pentru un om aflat în vacanță. Am povestit despre legătura dintre stațiune și tratament în ghidul lacului Techirghiol.

Mic dicționar, pentru plimbarea pe faleză

  • Acoperiș-terasă: acoperiș plat, circulabil, folosit ca loc de stat la soare.
  • Consolă: parte a clădirii care iese în afară fără stâlpi dedesubt, cum sunt balcoanele lungi.
  • Fereastră în bandă: șir orizontal de ferestre, care luminează uniform încăperea.
  • Hublou: fereastră rotundă, împrumutată de la vapoare.
  • Pilotis: stâlpi care ridică o clădire de la sol, lăsând parterul liber.
  • Plan liber: interior în care pereții nu mai susțin clădirea și pot fi așezați oriunde.
  • Stil pachebot: modernism inspirat de vasele de pasageri, cu forme rotunjite și linii orizontale.
  • Parcelare: împărțirea unui teren mare în loturi, cu străzi și reguli de construire.

Unde poți citi mai mult

Pentru cei care vor să meargă mai departe, câteva surse serioase: studiile arhitectei Ruxandra Nemțeanu despre Cantacuzino și vilegiatura de la mare, publicate în revista Arhitectura; proiectul „Boemă și Loisir” al Institutului Național al Patrimoniului, din 2022, care a fotografiat și descris clădirile interbelice de pe litoral; și eseurile lui George Matei Cantacuzino însuși, reeditate în ultimele decenii, în care arhitectul își explică, limpede și cu umor, felul de a gândi o casă.

Întrebări frecvente

Cine a proiectat Hotelul Belona din Eforie Nord?

Arhitectul George Matei Cantacuzino. Clădirea a fost începută în octombrie 1932 și inaugurată în august 1933.

Ce stil arhitectural are Hotelul Belona?

Modernist, cu trăsături ale așa-numitului stil pachebot: capăt rotunjit ca o proră, balcoane curbe, ferestre rotunde și fațade albe.

Este Hotelul Belona monument istoric?

Da. Este monument istoric de grupa A, înscris în Lista Monumentelor Istorice cu codul CT-II-m-A-02880.

Ce este stilul pachebot?

O variantă a modernismului din anii ’30, inspirată de vasele de pasageri: colțuri rotunjite, hublouri, balustrade din țeavă și linii orizontale lungi.

Ce alte clădiri a proiectat George Matei Cantacuzino?

Printre cele mai cunoscute sunt Palatul Băncii Chrissoveloni din București și Hotelul Rex din Mamaia. A lucrat și la restaurarea Palatului Mogoșoaia.

Unde mai pot vedea arhitectură modernistă pe litoral?

La Mamaia (Hotelul Rex), la Eforie Sud, în Constanța și, dincolo de graniță, la Balcic.

Se poate vizita Hotelul Belona?

Clădirea funcționează ca hotel, deci cel mai simplu fel de a o vedea pe dinăuntru este să te cazezi. Exteriorul, terasa și prova se văd foarte bine de pe faleză și de pe plajă.

Fotografiile de epocă de pe acest site provin, în cea mai mare parte, din Colecția Andrei Ștomff a Institutului Național al Patrimoniului și din arhiva Fortepan; sursa și licența fiecărei imagini sunt trecute în legenda ei.