Localnicii îi spun de aproape un secol „vaporul de pe faleză”, iar cine îl vede prima dată înțelege de ce.
Cine coboară pe plajă și se uită înapoi spre faleză înțelege imediat porecla. Capătul dinspre mare al clădirii este rotunjit ca o proră, balcoanele se curbează în jurul lui ca niște punți, iar câteva ferestre sunt rotunde, ca hublourile. Nu este o întâmplare și nici o glumă a localnicilor: așa a fost gândită.
O clădire așezată cu prova spre mare
Planurile îi aparțin arhitectului George Matei Cantacuzino, cel care a desenat, între 1930 și 1934, și parcelarea falezei din Eforie. Aproape toate casele de pe un țărm stau cu fața lungă spre apă. Cantacuzino a făcut invers: a așezat clădirea perpendicular pe țărm, ca pe un vapor tras la mal. Câștigul este practic, nu doar de imagine. Camerele privesc spre sud și spre est, deci au soare dimineața și lumină toată ziua, iar balcoanele largi se deschid către mare pe ambele laturi.
Piatra de temelie a fost pusă sâmbătă, 22 octombrie 1932, iar în august 1933 clădirea era inaugurată.
Ce scriau ziarele
Asemănarea a fost văzută de la început. În iulie 1937, un ziar descria hotelul ca pe un vapor uriaș cu patru etaje, care dă cu prora, o terasă betonată, direct în mare. Un an mai târziu, la 10 august 1938, Neamul Românesc scria despre „hotelul Bellona cu arhitectura lui specific marină”.
Nici străinătatea nu a trecut pe lângă ea. În 1934, revista pariziană L’Architecture d’aujourd’hui i-a publicat fotografia și planul și a notat că, la Eforie, un singur arhitect a putut construi o plajă întreagă: câteva vile și un hotel.
Ce a rămas din vaporul de pe faleză
Forma este aceeași și astăzi. Hotelul Belona este monument istoric de grupa A, cea a monumentelor de valoare națională, înscris în Lista Monumentelor Istorice cu codul CT-II-m-A-02880. Cine vrea să verifice porecla are un singur lucru de făcut: să coboare scările spre plajă și să se întoarcă.
Toată povestea clădirii, an cu an →
Fotografiile de epocă de pe acest site provin, în cea mai mare parte, din Colecția Andrei Ștomff a Institutului Național al Patrimoniului și din arhiva Fortepan; sursa și licența fiecărei imagini sunt trecute în legenda ei.