Pe cărțile poștale vechi, clădirea de pe faleză poartă cel puțin patru nume. Cine le pune în ordine citește, de fapt, istoria ei.
Bellona, zeița
Clădirea a fost ridicată de Societatea Mutilaților Invalizi de Război, ca sanatoriu maritim, și inaugurată în august 1933. Numele vine din mitologie: Bellona era zeița romană a războiului, ocrotitoarea celor răniți în lupte. Explicația a fost dată chiar la inaugurare, potrivit ziarului Universul.
Sanatoriul nu a rămas mult sanatoriu. În primăvara lui 1934 clădirea a fost dată în arendă, iar în vara aceluiași an reclamele din ziare invitau deja la „Hotel Bellona”, la Eforia. Numele se scria cu doi de l, ca al zeiței.
Anii fără nume
După război și după naționalizare, numele dispare de pe ilustrate. O carte poștală expediată la 5 august 1955 arată clădirea cu o lozincă pe acoperiș și o numește simplu „Eforie – Sanatoriul”. Alta, expediată la 18 august 1957, îi spune Casa de odihnă „Marea Neagră”.
Oamenii nu uitaseră însă cum se chema. În 1958, revista Arhitectura vorbea despre „fostul hotel Belona”.
Întoarcerea, cu un singur l
Spre sfârșitul anilor ’60, numele revine și pe hârtie. O ilustrată expediată în 1969 scrie „Eforie Nord. Vila Belona”; una din 1973, „Plaja și hotelul Belona”; una din 1976, „Eforie Nord. Hotel Belona”. Pe drum, cuvântul a pierdut o literă: de atunci se scrie Belona, cu un singur l. Între timp și plaja de dedesubt i-a luat numele, cum arată o carte poștală din 1978: „Plaja Belona”.
Anii de mai sus sunt cei ai expedierii, citiți de pe ștampila poștei; fotografiile pot fi cu un an sau doi mai vechi.
Vezi toate cărțile poștale, în ordine →
Fotografiile de epocă de pe acest site provin, în cea mai mare parte, din Colecția Andrei Ștomff a Institutului Național al Patrimoniului și din arhiva Fortepan; sursa și licența fiecărei imagini sunt trecute în legenda ei.